Săpânța

Săpânța este asociată cel mai adesea cu Cimitirul Vesel, inedit prin perspectiva diferită asupra morții. Este cunoscut în toată lumea pentru crucile sale pictate în culori vii, pe un fond albastru, inscripționate cu epitafuri, unele triste, altele hazlii, despre cei decedați.

Cimitirul este creația meșterului Stan Ioan Pătraș, care a început să cioplească astfel de cruci în 1935. După moartea sa, în 1977, meșteșugul este continuat de ucenicul lui, Dumitru Pop. Astăzi, în cimitir sunt peste 800 de cruci. Imaginile pictate în stil naiv înfățișează îndeletnicirile vieții celor decedați, precum și felul în care erau cunoscuți în sat: o femeie torcând, una alături de vite, un bărbat cu sticla de băutură în mână. Epitafurile sunt scurte poezioare scrise la persoana I, dând astfel voce celor răposați. Scenele pictate vorbesc însă și despre simplitatea vieții și despre firescul obiceiurilor zonei, având rol de cronică locală.

Legenda spune că atitudinea veselă în fața morții este un obicei al dacilor care considerau viața ca fiind veșnică, moartea fiind doar o etapă.

La Simpozionul Monumentelor Funerare din 1998, desfășurat în Statele Unite ale Americii, a fost clasat primul în Europa și al doilea din lume după cel din Valea Regilor, din Egipt.

Pe lângă Cimitirul Vesel, Săpânța se poate mândri cu cea mai înaltă biserică de lemn din lume, având 78 de metri înălțime. Biserica Săpânța-Peri poartă hramul Sfântului Arhanghel Mihail.

Tot aici, se află o rezervație naturală de interes național, Mlaștina Poiana Brazilor și casa memorială a sculptorului Stan Ioan Pătraș, creatorul Cimitirului Vesel.

Satul înseamnă însă mult mai mult decât aceste atracții, înseamnă și săpânțenii care păstrează de generații portul, tradițiile și obiceiurile zonei. Cei interesați de propriile rădăcini vor avea experiențe de neuitat în atelierele meșteșugărești din comună și în gospodăriile oamenilor. Localnicii se ocupă cu creșterea animalelor, agricultura, silvicultura, dar și cu meșteșuguri diverse. Copiii își ajută părinții și învață încă de mici să cioplească sau să țeasă. Tot de mici sunt îmbrăcați în straie tradiționale.