Ateliere

Țesut

Aproape în toate gospodăriile din Săpânța există un război de țesut. Fiindcă în mod tradițional localnicii au avut întotdeauna multe oi, prelucrarea lânii este una dintre principalele îndeletniciri ale femeilor. Se fac țoluri (folosite drept cuverturi), covoare, trăistuțe, ciorapi, cergi. Pentru spălarea lânii, femeile folosesc cele trei vâltori din sat.

Toate casele, chiar și cele noi, au câte o cameră țărănească de zestre. Aici, cât ține un perete, se află ruda – un suport pe care sunt atârnate, ordonat, fețe de masă, țesături de traistă, țoluri, cearceafuri, ștergare, țesute cu pricepere de femeile din sat.

Cămășile din țesătură de casă, mai densă, sunt purtate în special la ocazii importante, la biserică, de sărbători sau la nunți. Chiar și astăzi, tinerii care se căsătoresc poartă costume tradiționale, dacă nu chiar în ziua nunții, neapărat în duminica de dinainte, când mireasa merge cu cunună la biserică și își cheamă apoi prietenele, rudele și vecinele la o petrecere.

Sculptură în lemn

La Săpânța, ca și în alte sate maramureșene, oamenii au avut dintotdeauna o legătură specială cu lemnul, pe care l-au lucrat pentru porți, cruci, draniță și diverse obiecte necesare gospodăriei.

În atelierele din sat, copiii învață acest meșteșug pentru a duce mai departe tradiția.

Zgărdane

Viu colorate, zgărdanele sunt podoabe purtate de femei și realizate din mărgele minuscule, înșirate pe ață, în diverse modele.

Pielărie

Pentru a avea un port tradițional autentic, nu trebuie uitate opincile. Săpânțenii își comandă opincile, dar și alte obiecte din piele, cum ar fi hamurile, de la un meșter din sat.

Fierărie

Cei care doresc să vadă un fierar la lucru, pot să viziteze un astfel de atelier, în timpul festivalului de la Săpânța.

Icoane pe sticlă

Neîntrecuți în prelucrarea lemnului, maramureșenii își dovedesc talentul artistic și atunci când pictează icoane pe sticlă. La Săpânța, puteți admira tehnica acestui meșteșug de la meșterul popular din sat.

Olărit

Deși la Săpânța nu există niciun meșter olar, în timpul festivalului, pe pajiștea unde au loc concertele, veți putea întâlni un olar din Săcel, unul dintre ultimii artizani din Maramureș care folosește o tehnică de olărit de pe vremea dacilor. Ceramica de Săcel este arsă din lut roșu, lucrată la roată, ornată simplu și lustruită cu piatra. Vasele sunt arse într-un cuptor (de proveniență romană), fără a fi smălțuite.

Măști

Tot din Săcel va fi prezent la festival un meșter popular care confecționează măști. De la el veți afla despre puterile pe care, în vechime, oamenii le asociau diferitelor măști, precum și povești și legende locale.

MEŞTERI

Pălăguţa Hodor– Slătioara

Meşteşug: ţesătoare de cergi, covoare, pânză de bumbac, trăistuţe etc.

Cunoaşte toate etapele de lucru pentru obţinerea unei ţesături: torsul lânii, urzitul firelor, pregătirea firelor în războiul de ţesut.

Face cămăşi populare femeieşti şi bărbăteşti, împleteşte baiere pentru trăistuţe.

Pălăguţă Bârlea- Mănăstirea, comuna Giuleşti

Meşteşug: confecţionează bijuterii şi podoabe tradiţionale şi artizanale, costume populare, trăistuţe etc.

Este instructor la Școala Populară de Arte din Sighetu Marmaţiei, membru al Academiei Meşterilor Populari din România, participă la târguri expoziţii organizate în ţară şi peste hotare.

A realizat costumul de botez al prinţului Carol Ferdinand de Romania.

Ioan Borodi – Budeşti

Meşteşug: cioplirea lemnului

Face porţi, troiţe, obiecte tradiţionale.

A descoperit singur taina cioplirii lemnului încă de la vârsta de 12 ani, când a realizat primele lucrări.

Petru Godja Pupăză - Valea Stejarului, comunei Vadu Izei

Meşteşug: cioplitor în lemn.

Face porţi, troiţe, lăzi de zestre, obiecte decorative etc.

Este creatorul botei ciobăneşti cu horincă. A avut mulţi ucenici, din care 10 sunt din satul lui.

„Stejarul e nemuritor. Eu înainte de a tăia un stejar îmi făceam cruce şi mă rugam de fiecare dată să mă ierte, promiţându-i că îi voi reda viaţa printr-o poartă, o troiţă.” – Petru Godja Pupăză

Manuela Victoriţa Borodi– Budești

Meşteşug: confecţioner de pălării.

Coase pălării de paie şi de talaş de plop. Participă la expoziţii şi târguri organizate în ţară.

Reprezintă a treia generaţie de meşteri clopari din familie: prima generaţie e reprezentată de bunic (care cosea cu mâna), a doua de tată (acesta a achiziţionat o maşină de cusut pălării, căreia i-a ataşat un motoraş).

Vasile Șușca – Săcel

Meşteşug: confecţioner de măşti.

Face măşti pentru Jocul Moşilor (dans ritualic de alungarea spiritelor rele) şi pentru Viflaim (teatru popular) sau decorative.

A fost croitor cojocar. A făcut primele măști din deşeuri obţinute în urma croirii cojoacelor. Este membru al Academiei de Arte Tradiţionale şi de Meserii din România. Participă la târguri şi expoziţii în ţară şi străinătate.

Gheorghe Roman - Bârsana

Meşteşug: confecţionează opinci.

A învăţat singur acest meşteşug la vârsta de 20 ani. La un moment dat a renunțat la confecționarea de opinci pentru că nu se mai purtau, nu mai avea cerere. Între timp s-a ocupat de tâmplărie şi fierărie. A construit 400 de căruţe.

A făcut peste 500 de perechi de opinci.

Ioan Bârsan – Bârsana

Mestesug: sculptor de porți și troițe.

Teodor Bârsan – Bârsana

Meşteşug: cioplitor în lemn.

Ciopleşte porţi, troiţe, obiecte artizanale. A învățat meșteșugul de la tatăl său și l-a transmis mai departe fiilor lui.

Lucrările lui au ajuns în Franţa, SUA, Austria, Spania, Marea Britanie, Australia.

Maria Zapca – Săpânța

Meşteșug: ţesutul lânii.

Țese cergi şi pănură de trăistuţe.

Este meşter popular atestat, membru al Academiei Artelor tradiţionale, participă la târguri şi evenimente de gen organizate în ţară şi peste hotare.

Dumitru Pop Tincu – Săpânța

Meșteșug: sculptură în lemn.

Este ucenicul lui Stan Ion Pătraş. Sculptează în lemn de la vârsta de 9 ani. Are7 modele de cruci–mărci înregistrate. Deţine dreptul de autor „sculptor-pictor-poet” pentru realizarea crucilor. A realizat peste 1500 de cruci. Este membru al „Asociaţiei Meşterilor Populari din România”, membru al „Academiei Artei Tradiţionale şi de Meserii”. A participat la diverse târguri şi expoziţii din ţară şi străinătate. Are expoziţii permanente în Franţa şi Israel.

Ioan Barani – Săpânța

Meșteșug: fierărit.

Face potcoave, balamale, cruci, securi etc.

A primit de moștenire foalele cu care tatăl său a câştigat pâinea pentru 11 copii.

Gheorghe Stan „Colţu”– Săpânța

Meșteșug: sculptură în lemn.

Este crucer, ucenicul ucenicului lui Stan Ion Pătraş. Restaurează şi copiază cruci deteriorate în Cimitirul Vesel. Crucile se realizează doar din lemn de stejar, înainte de a fi pictate, decorate se vopsesc în trei straturi în vestita culoare albastru de Săpânţa.

Teodosia Pop – Săpânța

Meşteşug: ţesutul lânii.

Face cergi, trăistuţe. Țese de la vârsta de 12 ani.

Anuţa Ieudean – Săpânța

Meşteşug: ţesutul, tradiție de familie.

Țese doar covoare ţărăneşti (ţoluri) specifice comunei Săpânţa: cuverturi, peretare, învelitoare pentru laviţe, lăzi de zestre, ruda etc.

Maria Stan – Săpânța

Meşteşug: ţesătoare.

Țese ştergare ornamentale şi ţoluri. Este socăciţă (bucătăreasă) la evenimetele comunităţii.

Ioana Stan – Săpânța

Meșteșug: țesătoare.

Lucrează la război înflorat.

Axenia Sasin– Săpânța

Meșteșug: cusătorie.

Coase cămăşi tradiţionale femeieşti şi bărbăteşti. Realizarea modelelor de pe cămăşi necesită foarte mult timp şi migală. Costul unei cămăşi depăşeşte adesea suma de 4000 lei.

Irina Steţ – Săpânța

Meşteşug: ţesătul lânei.

Face covoare.

Lucrează lână groasă înflorat.

Maria Pop – Săpânța

Meşteşug: țesătoare.

Face ștergare.

A învățat meșteșugul de la femeile din familia sa.